miercuri, 4 noiembrie 2015

Orice pisica se crede tigru

Orice pisica se crede tigru, spun gurile rele. Sau nu, poate chiar realitatea o spune. Unele incearca sa raga si le iese un miorlait penibil, altele reusesc sa cada in picioare ori de cate ori sunt aruncate din inalt. Unele pot roade osul, oricat de dur ar fi, altele abia reusesc sa prinda cate un colt de paine inmuiata in apa. Dar de cate ori se privesc in oglinda, toate se cred tigri...

DAR SA LASAM DEOPARTE GANDURILE NEGRE SI SA NE BUCURAM DE O POVESTE CARE VEDE O ALTA LATURA A IDEII:

Într-o lume îndepărtată, unde pădurile înverzite și munții împodobiți cu zăpadă străluceau sub lumina soarelui, trăiau pisici de toate felurile și culorile. În mijlocul acestui tărâm magic, exista o legendă care spunea că orice pisică are puterea de a deveni ceea ce își dorește cu adevărat. Această putere misterioasă și fascinantă era cunoscută sub numele de "Duhul Tigru".

Povestea începe într-un mic cătun ascuns în adâncul pădurii, locuit de o pisică numită Whiskers. Whiskers era o felină drăgălașă cu blana pufoasă și ochi curioși, dar în inima ei avea o dorință nestăvilită de a fi mai mult decât o simplă pisică. Ea visa să devină un tigru, să posede puterea, noblețea și grandoarea acestor feline majestuoase.

Whiskers și-a petrecut zilele explorând pădurea și citind vechile legende despre Duhul Tigru. În fiecare noapte, în adăpostul ei, visa că își înalță mândra coamă și merge cu pași siguri prin junglă, învățând să se manifeste ca un adevărat rege al animalelor. Cu toate acestea, ceilalți locuitori ai cătunului o priveau cu admirație, dar și cu un pic de îndoială, gândindu-se că Whiskers nu își putea împlini visele sale.

Dar odată cu sosirea primăverii, un fenomen ciudat a avut loc în pădure. Toate pisicile au simțit o vibrație stranie în aer, iar în ochii lor sclipitoare a apărut o nouă strălucire. Era Duhul Tigru care a ales să se arate și să ofere fiecărei pisici șansa de a-și îndeplini dorința cea mai ascunsă.

Whiskers a fost prima care a simțit puterea misterioasă invadându-i corpul. Într-o clipă, blana ei s-a lungit, iar labele ei delicate s-au transformat în gheare ascuțite. Își privi reflecția într-un lac și, pentru surprinderea ei, a văzut un tigru măreț și frumos. Acum era o felină impunătoare și puternică, iar în adâncul sufletului ei, știa că se simțea cu adevărat ca un tigru.

Când celelalte pisici au văzut metamorfoza lui Whiskers, au fost uimite și inspirate. Încet, toate au simțit puterea Duhului Tigru pătrunzându-le sufletele și transformându-le într-o varietate de tigri. Blănurile s-au schimbat, mărimea s-a mărit, iar ochii s-au umplut de mândrie și încredere.

Așa a început o nouă eră în cătunul pisicilor. În fiecare zi, Whiskers și toți ceilalți tigri ai pădurii ieșeau în expediții îndrăznețe, explorând teritoriile necunoscute și protejând cu mândrie pădurea lor. Nimic nu le putea sta în cale, iar grandoarea și puterea lor au făcut ca toate celelalte animale să se teamă și să respecte acest nou rând de conducători.

Cu timpul, legenda Duhului Tigru s-a răspândit în toată lumea. Pisicile din alte regiuni au auzit despre puterea și noblețea tigrilor și au început să călătorească către cătunul pisicilor, în speranța de a-și găsi propriul Duh Tigru. Așa cum se spunea în legendă, fiecare pisică putea deveni ceea ce își dorea cu adevărat.

Astfel, tigrii au devenit paznicii pădurii, protejând și păstrând echilibrul naturii. Pisicile și-au găsit curajul și au învățat să-și accepte puterea interioară. În cele din urmă, nu mai conta mărimea sau aspectul fizic, ci doar încrederea și determinarea de a-și urma visurile.

Și astfel, povestea despre pisicile care se credeau tigri a rămas în amintirea oamenilor și a animalelor din întreaga lume. În fiecare dată când o pisică își ridică ochii către lună și visează să devină ceva mai mult decât pare, Duhul Tigru îi amintește că orice vis poate deveni realitate.




luni, 26 octombrie 2015

Castane si pietre albe

Am un pumn de castane adunate de pe strada si tot sper sa imi fac timp pentru a le aranja frumos langa niste frunze frumos colorate de toamna care si-a intrat in drepturi. Nu reusesc. Din acest motiv aleg acum sa postez pe blog pietre si castane, un aranjament de toamna facut de natura in colaborare cu muncitorii care ingrijesc strazile din Ploiesti. Inca nu am inteles de ce primaria a ales sa puna atatea pietre albe in jurul copacilor de pe la noi, dar nici ca imi pasa in acest moment, daca tot m-am putut bucura de contrastul dintre castane si pietre albe. 


sâmbătă, 3 octombrie 2015

Trei brazi

Nu, nu-i vorba despre cabana cu acelasi nume, ci chiar despre trei brazi ale caror varfuri am reusit sa le pozez intr-o zi de iulie sau august, in 2015, cel mai probabil undeva in drum spre Brasov. Probabil unii dintre voi se vor mira vazand ca postez diverse de prin Brasov si imprejurimi, dar am un folder mult prea incarcat de fotografii facute in drumurile mele spre acest oras si multe dintre ele sigur nu merita efortul de a scrie o poveste pe marginea lor. Poza cu trei brazi. 

Manastire intr-un picior, ghici...

Manastire intr-un picior, ghici... ciuperca ce biserica e aici? Va pot da si un indiciu pretios, desi brasovenilor nu le e de folos, pentru ca ei deja stiu, iar celorlalti nici atat deoarece probabil prea putini au trecut pe acolo. Nici eu nu sunt brasoveanca, dar am petrecut ore bune in curtea acestei biserici. Va mai dau un indiciu, dar trebuie sa ramana intre noi, sa nu imi tradati secretul Desi am stat cateva ore in curtea acestei biserici, desi am pozat macheta de la poarta,

Pune-ti pofta-n cui!

E cineva care sa nu cunoasca zicala Pune-ti pofta-n cui? Nu cred. Probabil ca o stie toata lumea, de la cel cu tata-n gura pan' la cel cu barba sura. O stiu bine si brasovenii, din moment de troneaza frumos pe stalpii din oras. Legat de acest mesaj am scris un articol intitulat Cui pe cui se scoate. E o poveste draguta, pe care nu ar trebui sa o ratati, mai ales daca aveti timp liber si nu stiti cu ce sa il umpleti. Daca nu aveti timp, va puteti pune pofta in cui.

Ciulinii Brasovului

Ar fi fost poate mai interesant daca intitulam acest articol Ciulinii Baraganului, insa ar fi fost o minciuna, la fel cum mincinoasa as fi fost si daca spuneam ca am pozat acesti ciulini undeva in Ploiesti sau in imprejurimi. Adevarul este ca urcasem la Cetatuia din Brasov. In jurul meu oamenii se inghesuiau sa pozeze zidurile cetatii, inscriptiile de pe ziduri, panorama care se intindea la picioarele noastre, orice altceva in afara de balarii. Eram singura nebuna care se oprea la fiecare pas pentru a surprinde un bondar, un ciulin, un firicel de apa. Desigur, nu am plecat de acolo pana cand nu am pozat si eu zidurile, portile, inscriptiile, insa ma simt mai bogata decat ceilalti cu cativa ciulini de

Firicel de apa in Brasov

Brasovenii vor sti despre ce vorbsc. Ceilalti vor da o fuga pana acolo sau vor intelege ca tocmai s-a mai destramat un mit. Ma plimbam prin acest oras mult laudat. Turul nu putea fi complet daca nu treceam si pe langa nu mai stiu exact care dintre turnuri. De cum am ajuns in zona mi-am spus ca am reusit, in sfarsit, sa vad ceva frumos in Brasov, ceva ce nu am mai vazut prin alte orase. In dreapta un zid inalt, destul de bine conservat, in dreapta munte strajuit de copaci cu trunchiuri contorsionate, iar pe mijloc o alee pentru pietoni si un firicel de apa de-a dreptul incantator. Puteam vedea in el si cel mai mic pai, la fel cum putea vedea pietricelele in culori fascinante. Recunosc sincer ca nu as mai fi plecat de acolo. Susurul apei era fascinant, linistitor, verdele copacilor ma atragea, insa mirosul... Desi parea ca firicelul de apa curge la vale ca orice alta apa curgatoare, mirosul pe care il imprastia in jur te facea sa crezi ca ai ajuns la balta. Pana si unui pescar inrait i s-ar fi parut greu de suportat izul raspandit de acest firicel de apa din Brasov. Eu nu am putut surprinde in fotografie decat claritatea apei,

marți, 8 septembrie 2015

Prea devreme, prea tarziu...

Pentru unii este prea devreme, pentru altii este prea tarziu. Nici nu va puteti imagina cat de greu este sa mai gasesti libera o adresa de internet pentru un blog pe blogspot. Daca visati sa aveti candva un blog, incercati sa ocupati inca de pe acum adresa, inainte ca altii sa aleaga numele pe care voi il doriti. Mai tarziu e posibil sa fie prea tarziu. 

Se presupune ca am deja prea multe bloguri. Gresit. Am si planuri pentru ele. Se presupune ca acum ar trebui sa fiu in bucatarie, sa fac o ciorba, sa pun niste grau in pamant pentru pisicute, sa beau o cafea pentru a ma revigora. Gresit. Sunt la calculator, scriind bazaconii. Oare pentru inca o cafea e prea devreme sau prea tarziu? :)))